Rădăcini, tradiții, simplități

Pe al doilea umeraș în dulapul cu ii din Voșlăbeni e ia Mariței Țepeluș. A cusut ia după ce s-a căsătorit cu Valer, într-o iarnă. Și-a dorit mult o „cămeșă” de sărbătoare, faină dar unică, sobră să poată fi purtată chiar și în perioadele vieții mai triste, dat totuși să aibă și o „țâră” de culoare.

Materialul pe care a cusut ia îl avea în dulap pus bine „pentru cândva” – din fire subțirele de bumbac, numai bun de purtat chiar și vara când e mai cald. În plus era suficient la lat să poată face o ie „mai lunguță” decât cele vechi pentru că deși nu e o femeie înaltă, iie primite și moștenite erau destul de incomode pentru că erau prea scurte (spata de la războiul de țesut era cea care dădea lățimea pânzei și era de obicei de 50-55 de cm).

Din punct de vedere al croiului, respectă tiparul clasic – stani (față și spate) drepți, mânecă dreaptă și strânsă la încheietură, bentița de la gât pe care se strânge cămașa fiind dantelă făcută cu acul de șipcă. Ca element de „semnătură” personală, la încheietura mâinii a cusut niște găici cu mărgele prin care a trecut o panglică albă delicată. La capătul șnurului de la gât în loc de ciucurei, tot din mărgeluțe a creat un fel de bob mărgelat ce face ca întreaga ie să aibă personalitate. Pe marginea mânecii, tot cu acul de șipcă, a croșetat o dantela subțirică ce îmbogățește și completează ia perfect.

A ales florile de trandafir și cele de crin ca și element principal pe întreaga ie. Trandafirul în limbajul costumelor populare  reprezintă viața – frumoasă, maiestuoasă însă pe alocuri cu spini ce sunt ascunși între frunze și tulpini spiralate – asemenea emoțiilor cu care se confruntă omul de-a lungul vieții. Crinul reprezintă imaginea divinității fiind cunoscut ca și floarea Maicii Domnului – înfățișată în foarte multe picturi cu aceste flori în mână.  La mânecă sunt aleși bobocii cu 3 petale semnificând prospețimea, pofta de viață, tinerețea și frumusețea / Sf. Treime  – Tatăl, Fiul și Sf. Duh  / cele trei etape ale vieții: nașterea, cunoașterea de sine , moartea.

Coloristic predomină negrul care în combinație cu simbolistica cusăturii nu denota decât eleganță, decență și simplitate. Ca și în alte ii din zonă stă „ascuns” tricolorul – roșu –viața, energia și focul; galbenul – soarele / D-zeu, bucuria; albastru – simbolul apei, liniștii și profunzimii; verdele – vitalitatea, natura – legătura între cer și pământ ( tot ce e verde are nevoie de pământ ca să crească și de apă către cer să se înalțe); portocaliul – căldura, toamna și înțelepciunea.

Un alt element ce o scoate în evidență este folosirea aței de bumbac la cusătura cu negru. Culorile sunt aplicate cu ajutorul mărgelelor de sticlă, oferindu-i astfel o notă de grație și finețe deosebită.

Cu adevărat deosebit este că ia cusută de mătușa Mariță, acum a ajuns în dulapul nepoatei ei, Dumitrița, astfel povestea continuă, inspiră și rămâne în familie – ca moștenire. O moștenire „scrisă” cu acul, ața și mărgeaua.

Pentru cei care doriți planșele în format A4, pentru a le imprima, sau pentru a re-coase modelul pe pânză nouă, puteți să le achiziționați la un preț modic de AICI (pe platforma Ko-Fi, secțiunea Shop). Prețul nu reflectă munca, resursele și energia depusă în nici 0.5 % însă mă motivează și mă angajează față de voi să mai scot la lumină frumusețile descoperite până acum și totodată să scotocesc în continuare.